Biblia defineşte Biserica drept comunitatea tuturor oamenilor credincioşi în Domnul Isus şi născuţi din nou prin lucrarea Duhului Sfânt. 

  

Iată ce-i spune Domnul Isus lui Petru după minunata lui mărturisire de credinţă: 

  

“Ferice de tine Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor biruii” (Mat. 16:17, 18). 

  

Apostolul Pavel afirma: “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos” (1 Cor. 3:11). 

  

Apostolul Pavel îl prezintă adesea pe Domnul Isus drept Cap al Bisericii (Col. 1:I18; Efes. 5:23; etc). 

  

Apostolul Petru vorbeşte despre Biserica în termenii unei preoţii universale şi a unei case duhovniceşti (1 Petru 2:5). 

  

Adunarea celor credincioşi este într-adevăr o astfel de societate divină al cărei conducător suprem este Hristos, dar departe de a fi o organizaţie sau, şi mai rău, o ierarhie, Biserica creştină este o familie de fraţi şi de surori. 

  

Domnul Isus şi-a dat toată silinţa să-i avertizeze pe ucenici împotriva creării unei societăţi în care anumiţi indivizi să-şi asume poziţii dictatoriale şi să pretindă să li se acorde o cinste ieşită din comun. El le-a arătat pe fata greşeala fariseilor care practicau o formă ipocrită de închinăciune în public cu scopul de a-i impresiona pe oameni şi pentru a fi numiţi de cei din jur “rabini” sau “învăţători”: “Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi “Tata” să nu numiţi pe nimeni pe pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. Să nu vă numiţi: “Dascăli”; căci Unul singur este Dascălul vostru; Hristosul. Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat” (Matei 23:8-12). 

  

Mântuitorul a mai spus: “Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mat. 20:25-28). 

  

Apostolul Petru îi îndeamnă pe prezbiterii Bisericii să se poarte după pildă pe care le-a dat-o Hristos: 

  

“Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeala, ci făcându-vă pilde turmei” (1 Petru 5:2, 3). 

  

Noul Testament foloseşte termenul de “Biserică” în două sensuri: 

  

mai întâi este vorba despre adunări locale din diferite localităţi sau provincii, ca acelea din Corint, Filipi, Galaxia, Efes, etc. 

  

apoi este cel de al doilea sens, acela de trup spiritual al lui Hristos. În acest sens se aminteşte despre Hristos că s-a dat pe Sine pentru Biserică, devenind Capul spiritual al ei. 

  

Cuvântul “Biserica” nu este aplicat nicăieri în Noul Testament unei clădiri. 

  

Biserica nu este formată din cărămizi, ci din pietre vii, duhovniceşti, adică din oameni predaţi în întregime Domnului. 

  

Ca fiinţe umane avem raţiune atunci s-o folosim, greşeala e omenească ca şi păcatul însă este recunoscută chiar de mai marii bisericii? 

  

Istoria spune că NU! 

  

Când îşi va cere iertare pentru toate păcatele sale! 

  

Amintesc faptul că există o concepţie după care Canonul pe care îl avem astăzi este acelaşi cu cel deţinut de Biserici imediat după Apostoli. 

  

Vizitând Rouen un oraş primitor veţi întâlni locuri în care s-a scris istorie. Catedrala, Vieux Marché, locul unde Jeanne d'Arc a fost arsă pe rug sărutând crucifixul. 

  

Statuia ei se afla într-o nişă exterioară a noii biserici. 

  

În catedrala din Dieppe se afla locul unde există o placă de reabilitare a memoriei lui Richard Simon. 

  

Richard Simon, cel care a cercetat,examinând filologic şi istoric Sfânta Scriptură cel care să ne amintim, pentru acest fapt, a fost "zdrobit" de Bossuet. 

  

În "Piaţa Veche" din Rouen, locul unde a fost arsă pe rug de către Biserică cea care avea să devină mai apoi sfântă, a aceleiaşi Biserici. 

  

În numele cui, al cărei credinţe, Biserica a condamnat pe aceşti oameni de excepţie? 

  

În numele cărui cuvânt al lui Isus Cristos? 

  

Are forţă ,demnitatea şi înţelepciunea necesară Biserica prin cei ce o reprezintă să se spovedească odată în public în faţa întregii omeniri, cerându-şi iertare şi luându-şi canon pentru toate ororile comise de nişte oameni însetaţi de putere? 

  

Vom auzi oare de un Conciliu ecumenic în care să nu emite-ţi documente administrative, anateme sau dogme... ci creştineşte să vă cereţi iertare? 

  

Cereţi iertare în numele întregii Biserici lui Isus pentru crimele comise în numele Lui substituit, sustras. 

  

Bibliography: 

  

Biblia(Vechiul si Noul Testament) 

  

http://en.wikipedia.org/wiki/Joan_of_Arc 

  

"Joan of Arc has remained an important figure in Western culture. From Napoleon to the present, French politicians of all leanings have invoked her memory. Major writers and composers who have created works about her include Shakespeare, Voltaire, Schiller, Verdi, Tchaikovsky, Twain, Shaw, Brecht, and Honegger. Depictions of her continue in film, television, and song." 

http://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Simon 

  

"Simon, however, at first opposed this, in hopes of overcoming the opposition of Bossuet by making certain changes in the parts objected to. The negotiations with Bossuet lasted a considerable time, but finally failed, and the Critical History appeared, with Simon's name on the title page, in the year 1685, from the press of Reenier Leers in Rotterdam" 

  

www.cercetatiscripturile.org/Pagina/Biserica%20primara%20si%20cea%2... 

 

GŞerbănescu